Cum au ajuns 8 MILIARDE DE EURO pe o insulă
Mica insulă din Marea Mediterană este luată cu asalt de fondurile de investiţii, atrase de taxele mici, forţa de muncă ieftină şi posibilitatea de a avea o adresă în Uniunea Europeană. În luna noiembrie 2011, numărul fondurilor de investiţii cu sediul în Malta depăşise 500, iar capitalul gestionat de ele depăşea 8 miliarde de euro, relatează Bloomberg.
Nu este mult, în comparaţie cu Luxemburg, unde peste 700 de fonduri de investiţii au adus cu ele peste 143 de miliarde de euro, însă numărul celor care se mută în Malta este în continuă creştere. În doar un an, din 2010, numărul lor a crescut cu aproape 30%, iar capitalul lor cu aproape 15%.
Investitorii aleg Malta şi dintr-un alt motiv: teama că UE nu este tolerantă cu firmele ascunse prin diverse paradisuri fiscale, din afara jurisdicţiei europene. Astfel, în 2010, nouă companii din Insulele Virgine Britanice, şapte din Insulele Cayman şi şase din Luxemburg şi-au mutat sediile în Malta. În plus, cel puţin 12 fonduri de investiţii din Marea Britanie şi-au mutat o parte din operaţiuni pe micuţa insulă.
Capitalul rulat prin aceste fonduri din Malta este mic, dacă stai să te gândeşti la anvergura companiilor. Asta se întâmplă pentru că, deşi fondurile operează din Malta, ele rămân cu sediile principale în ţările de origine. Dacă nu ar fi aşa, capitalul fondurilor de investiţii din Malta ar ajunge oficial la 80 de miliarde de euro.
Creşterea acestei “industrii” a fost atât de rapidă, încât premierul maltez Lawrence Gonzi a declarat că se teme că ţara sa, cu o populaţie de doar 414.000 de persoane, ar putea să nu aibă atâţia contabili şi analişti financiari, cât să facă faţă cererii.
Malta se află, istoric vorbind, în faţa celei mai sofisticate invazii cu care s-a confruntat până acum. Locaţia strategică a insulei, între Europa şi Africa de Nord, i-a atras şi pe marinarii fenicieni, şi pe centurionii romani, şi pe comercianţii arabi, şi pe piraţi, şi pe mercenarii normanzi.
Condusă timp de 250 de ani de cavalerii de Malta, un ordin militar-religios catolic, mica insulă a ajuns într-un final sub coroana Marii Britanii. A devenit independentă în 1964, însă a moştenit trei lucruri de la englezi, pe care investitorii de astăzi le găsesc esenţiale.
Limba engleză vorbită fluent, în paralel cu malteza oficială (o limbă care seamănă cu araba, dar foloseşte caractere latine); legea comercială britanică care a fost transpusă în codul civil oficial; nu în cele din urmă, etica de muncă anglo-saxonă. “Cu siguranţă muncesc mai degrabă ca băutorii de bere, decât ca băutorii de vin”, glumeşte Andrew Frankish, directorul de relaţii cu clienţii al unui fond sud-african.
Cum a ajuns Malta un paradis fiscal: impozitul de 5% pe venit
Taxele prietenoase cu investitorii au fost introduse în 1988. Astăzi, companiile trebuie să plătească un impozit nominal de 35% pe venit, însă deducerile oferite de stat pot scădea această taxă până la 5% sau chiar mai puţin, pentru cele mai multe corporaţii străine. În plus, majorările de capital şi dividendele nu se taxează.
În ciuda deschiderii pentru investitori, Malta are nişte legi destul de stricte şi lucrează la menţinerea reputaţiei. La sfârşitul anilor ‘80, ţara a încercat să se poziţioneze drept un paradis fiscal, oferind companiilor străine, pe lângă taxe mici, şi confidenţialitate totală şi un regim legal lax.
La mijlocul anilor ‘90, Malta a început să se apropie de Europa şi a introdus reguli mai stricte, în 2004 devenind membră a Uniunii Europene. Acum, în Malta se cer declaraţii financiare trimestriale şi auditate, precum şi verificări ale proprietarilor şi directorilor fondurilor de investiţii.
Aceste reguli, mai stricte decât în alte paradisuri fiscale, au devenit apreciate la începutul crizei financiare din 2008, când mulţi investitori s-au trezit faliţi, după ce fonduri cu sediile în alte locaţii offshore i-au împiedicat să-şi retragă banii.
“La începutul lui 2008, am început să vedem cum se schimbă sentimentul investitorilor. Regulamentele, lichiditateaşi transparenţa deveneau factori reali în deciziile pe care le lua investitorii”, spune Erik Nelson, şeful diviziei din Malta a fondului american de investiţii FMG.
De atunci, afluxul de investitori a umflat economia Maltei, pentru că fondurile generează impozit pe profit, precum şi taxe pentru servicii juridice şi contabile. Din PIB-ul de 6,2 miliarde de euro al insulei, în 2010, aceste venituri din taxe au constituit 12%.
Pe lângă taxe, numărul locurilor de muncă din Malta a explodat, aceeaşi perioadă de înflorire cunoscând-o şi imobiliarele, hotelurile, restaurantele şi transportul. Guvernul maltez intenţionează ca serviciile financiare să devină principalul motor al economiei, cu o cotă de 25% din PIB până în 2015.
20.000 de euro, costul deschiderii unui fond. Ce spune competiţia – Luxemburg şi Irlanda
În Malta nu intră cine vrea, explică Joe Bannister, şeful Autorităţii pentru Servicii Financiare din Malta. De-a lungul vremii, au fost respinse fonduri de investiţii care aveau ca obiect de investiţii cursele de cai sau sportivii profesionişti. Autoritatea respinge de asemenea operatorii de fonduri de investiţii care nu au experienţă, cu excepţia situaţiei în care au ca acţionar majoritar o instituţie cu reputaţie bună.
În 2008, Malta a adoptat moneda euro, renunţând la lira sterlină. Ambiţiile de centru pentru fondurile de investiţii au crescut şi mai mult în Malta, mai ales o dată cu modificarea regulilor financiare din UE. Din 2009, fondurile care nu au un sediu în UE nu au voie să opereze în UE, deci fondurile din Sua, Elveţia sau Insulele Cayman au rămas pe dinafara puşculiţei cu bani europeni.
Multe fonduri au început, de atunci, să caute să-şi stabilească un sediu în UE. În 2011, regulile s-au mai relaxat, UE permiţând şi fondurilor externe să opereze în Uniune, cu condiţia să aibă sediul într-o jurisidicţie bine legiferată.
Concurenţa cu alte ţări europene care oferă facilităţi fiscale importante este strânsă. Malta oferă costul cel mai mic pentru a-ţi deschide o companie de management de fond de investiţii – 20.000 de euro. Este la jumătate din preţul plătit în Luxemburg. Totuşi, concurenţii Luxemburg şi Irlanda nu se tem de Malta. Irlanda deţine o cotă de piaţă de 40% în administrarea de fonduri de investiţii, însă şi-a pierdut buna reputaţie în urma crizei din 2008. Cu toate acestea, este mai ieftin pentru fonduri să opereze în Malta.
Economia pe care un fond stabilit în Malta o face cu taxele este de 40%, faţă de unul care operează la Londra.
sursa: www.gandul.info
