Criza nu a domolit pofta de risc a fondurilor speculative

Aratati cu degetul pentru rolul jucat in declansarea, mai intai, a crizei creditelor ipotecare cu risc ridicat din SUA, apoi a crizei mondiale, gestionarii fondurilor speculative, oameni cu zeci miliarde in cont, continua manevrele lor pe piete. Nu mai exista libertatea de miscare de odinioara, dar se descurca.

Pana la izbucnirea, in 2007 a crizei creditelor imobiliare americane, patronii fondurilor speculative, hedge-funds, au fost manuitorii pietelor lumii, admonestati pentru unele dintre actiunile lor, dar lasati in pace. Criza i-a readus in vizorul criticilor. Printre ei se aflau George Soros, John Paulson sau Carl Icahn. Acuzati ca au speculat in toate directiile, ei au fost suspectati ca au precipitat falimentul bancii americane Lehman Brothers, in septembrie 2008, ca s-au aflat la originea prabusirii marilor banci britanice (Royal Bank of Scotlan, Halifax Bank of Scotland) si ca nu ar fi deloc straini de degringolada generala care a cuprins pietele in perioada crizei mondiale.

In incercarea de a pune capat speculatiilor, guvernele lumii au luat masuri. Sub efectul lor, dar si al crizei, in 2008 s-au inchis 920 de fonduri speculative. Au ramas 6.800, din care 70% nu se simteau foarte bine. Prin urmare, au fost concediati 10.000 de angajati, iar din cei 145.000 care si-au pastrat locul de munca, 20.000 au plecat in cautarea altui job. Anul trecut, fondurile speculative au pierdut 123 miliarde de dolari. Volumul activelor s-a redus, in medie, cu 5%, la 2.010 miliarde de dolari, sub asteptari: indusi si ei in eroare de degringolada financiara, expertii prognozasera o crestere a volumului de active la 2.250 miliarde de dolari. Nu-i nimic, au sarit in apararea colegilor lor analistii de la Deutsche Bank: 2012 va fi anul redresarii. Dar industria hedge-funds nu va mai fi aceeasi. De ce? „Este schimbare de garda. Vechii gestionari sunt dati, treptat, la o parte de oameni capabili sa lucreze dupa reguli, adaptate la realitatile zilei”, spune Emma Shugarman, de la BNP Paribas. Ce au facut in ultimii ani patronii de hedge-funds?

Lider al clasamentului in 2007, cand a jucat impotriva titlurilor ipotecare inaintea prabusirii pietei imobiliare din Statele Unite si a obtinut 3,7 miliarde de dolari, patronul fondului Paulson & Co, John Paulson, a fost obligat de criza sa-si schimbe strategia. Astfel, in 2010, el si-a redus investitiile in sectorul financiar – a vandut toate actiunile detinute la Goldman Sachs, micsorand, totodata, participatiile la Citigroup, Bank of America si JP Morgan Chase. S-a debarasat inclusiv de toate actiunile Exxon Mobil, intr-un moment in care piata petrolului evolua haotic. Cateva luni mai tarziu, pe fondul revoltelor din lumea araba, aurul negru a reintrat in gratiile speculantilor, care s-a scumpit si a sporit valoarea actiunilor companiilor de resort. Paulson si-a majorat, in schimb, cota de participatie la intreprinderile aurifere, dar dupa prabusirea de anul trecut a pietei metalelor pretioase, a regretat pasul facut.

Ajutat de experienta, George Soros, omul care a castigat 1 miliard de dolari jucand, in anii 1980, impotriva lirei sterline, a reusit in 2009 sa castige 3,2 miliarde de dolari, iar fondul lui, Quantum Endowment sa-si sporeasca veniturile cu 29%. Spre deosebire de Paulson, Soros si-a restrans activitatea pe piata aurului, micsorand pachetul de actiuni detinut la cel mai mare fond cu acest specific, ETF – SPDR Gold Trust. In acelasi timp, el a cumparat actiuni la Pfizer, AT&T si Monsanto. Iar la inceputul acestui an, George Soros a inchis fondul Quantum pentru investitori din afara, care au primit aproape 1 miliard de dolari. In cei 40 de ani de activitate, Quantum a adus clientilor sai 35 miliarde de dolari, mai mult decat orice alta structura similara. Dar inasprirea, in SUA, a normelor de functionare a marilor hedge-funds, ca parte a masurilor adoptate de Washington pentru a asigura un control mai strict asupra jucatorilor financiari a impus o astfel de decizie.

Mai mult, Soros a cedat titlul e cel mai bun administrator de fond speculativ, care a trecut in mainile lui Ray Dailo. De mai bine de doi ani, fondatorul Bridgewater Pure Alpha (BPA) castiga pentru investitori sume record. In 2011, el a realizat o plus-valoare de 35,6 miliarde de dolari la totalul de 94 miliarde de dolari aflati sub gestiunea sa, adica un randament de 38%. Noroc? Nu. Dailo aplica macrostrategia, incercand sa obtina profit din dobanzi, din tendinte economice, din oscilatiile cursurilor valutare. Previziunile lui de anul trecut, cand a prognozat ca investitorii vor cauta o oaza de liniste in obligatiuni ale SUA si ale Germaniei s-au adeverit. „Strategia folosita de BPA este mai dificila, dar un administrator bun poate gasi posibilitati, in special pe pietele vulnerabile”, spun expertii.

Carl Icahn lucreaza de 50 de ani pe Wall Street si este supranumit „vanator de firme”. Se spune Gordon Gekko, eroul principal al filmului Wall Street-2, interpretat de Michael Douglas, este, de fapt, Carl Icahn. Catalogat drept „vanator de companii”, el cumpara participatii la diferite intreprinderi, pe care apoi le restructureaza. Recent, Motorola Solutions si-a rascuparat actiunile de la Icahn cu 1,17 miliarde de dolari. Icahn a vrut sa cumpere cu 1,73 miliarde de dolari Commercial Metals, dar nu a reusit. In urma cu un an, Carl Icahn a restituit banii clientilor fondurilor sale speculative. „Nu vreau sa fiu responsabil pentru inca o criza”, a declarat Icahn, care a returnat 1,76 miliarde de dolari din cele 7 miliarde aflate in administrarea firmelor sale.

Spre deosebire de colegii lor „speculativi”, Warren Buffet a ramas credincios principiilor sale pe toata durata crizei mondiale. „Sa nu investesti in domenii la care nu te pricepi”, recomanda Buffet, care-si axeaza afacerile pe active solide, rezistente peste ani: Johnson & Johnson si Wells Fargo, Procter & Gamble sau Nike. In 2010, din cele 611 milioane de dolari investiti, el a castigat 1,82 miliarde. Intr-un gest care a creat o surpriza generala, Buffet, care detine 21,2% din capitalul gigantului Coca-Cola, a cumparat cu 10,7 miliarde de dolari actiuni IBM, companie cu un profil strain pentru oracolul din Omaha. „Cred ca am citit rapoartele financiare ale IBM din ultimii 50 de ani. Si nu cred ca exista alta mare companie care sa-si exprime mai bine obiectivele propuse si sa le atinga”, a explicat Buffet.

In schimb, pentru Buffet, aurul nu exercita nici un fel de atractie. „Este prea multa speculatie pe aceasta piata, este prea periculos”, spune investitorul. „Rezerva mondiala de aur se ridica la 170.000 tone metrice. Daca tot acest aur este pus la un loc, el formeaza un cub, sa-i spunem cubul A, cu latura de 20 de metrii si o valoare de 9600 miliarde de dolari. Formam un cub B cu aceeasi valoare si care ar putea sa cuprinda toate terenurile agricole din Statele Unite, care vor aduce un venit anual de 200 miliarde de dolari si 16 intreprinderi Exxon Mobil, cea mai rentabila din lume, cu peste 40 de miliarde de dolari pe an. Dupa toate aceste achizitii, ne mai raman 1000 de miliarde de dolari. Cine-si poate imagina ca un investitor care dispune de 9600 miliarde de dolari poate alege cubul A mai degraba decat cubul B?”, scria Warren Buffet.

Ne-ar place sa credem ca am scapat de criza si ca lucrurile se vor aseza, pana la urma, pe noile temelii schitate prin masuri de disciplina bugetara, transparenta si corectitudine financiara de mai marii acestei lumi. Dar lucrurile se misca incet, se poticnesc de cea mai mica pietricica aparuta de nu se stie unde, se opresc si repornesc la drum in pas de melc. Politicienii gasesc greu cuvinte potrivite pentru a insufla un pic de energie si incredere pietelor, puse insa la grea incercare de speculantii din piata, dispusi sa joace oricand si pe orice, dar numai sa castige.

sursa: www.incomemagazine.ro