Cele mai mari dezastre financiare din istorie (II)

Cele mai mari dezastre financiare din istorie n-au fost generate neaparat de crize. Le-au produs adesea razboaiele, revoltele, grandomania conducatorilor si multe alte cauze.

Iata partea a doua a listei dezastrelor financiare, potrivit Infoniac:

Expansiunea Imperiului Otoman

Costuri la timpul sau: 200 de milioane de lire sterline. Costuri in echivalent actual: 14 miliarde de dolari. De multe ori, dezastrul unora este belsugul altora. Acesta a fost cazul Imperiului Otoman, care a saracit si subjugat intreaga Europa de Sud-Est, ca sa-si asigure propriul belsug si propria bunastare.

Invadand Balcanii, otomanii n-au intampinat, practic, decat rezistenta unor organizatii statale mici si rudimentare sau o forta ca Rusia, care ar fi fost puternica, daca nu era vlaguita dupa luptele cu tatarii.

Polita au platit-o mai ales statele mici, nevoite sa ofere otomanilor (de buna voie) tributuri in aur, alimente, vite si chiar copii.

Economia acestei parti a Europei a fost spoliata de otomani pana aproape de sfarsitul secolului XIX. Inchierea celui de al doilea razboi mondial a marcat in Turcia un stat nou, adaptabil standardelor europene.

Revolutia rusa

Costuri la timpul sau: 50 de miliarde de ruble. Costuri in echivalent actual: 270 de miliarde de dolari. Dupa infrangerea Rusiei tariste in primul razboi mondial, guvernul s-a vazut in fata unei datorii de 50 de miliarde de ruble, industria s-a prabusit, transportul a ramas paralizat, industria la fel.

A crescut somajul, s-a accentuat saracia, elemente ideale pentru instigare la revolutie. Sistemul politic, scapat de sub control, a fost preluat de forte extremiste, bolsevicii, care au preluat usor puterea, intr-o lume debusolata.

In 1922, cand a fost proclamata Uniunea Sovietica, vechile institutii erau desfiintate, iar vechile valori confiscate. Statul era ruinat, iar noii conducatori contau sa construiasca o noua ordine, fara baza materiala, fara baza financiara si fara colaborare externa.

A fost unul dinele mai rasunatoarea dezastre financiare din istorie, calculele neputand estima altceva decat numai valoarea confiscarilor si a stagnarilor. Nimeni nu poate estima pierderile umane si materiale ulterioare.

Republica de la Weimar (1919-1933)

Costuri la timpul sau: 269 de miliarde de marci de aur. Costuri in echivalent actual: 420 de miliarde de dolari. Prin Tratatul de la Versailles, Germania si aliatii sai urmau sa plateasca despagubiri de razboi in valoare de 269 de miliarde marci.

In primavara 1919, Germania s-a constituit in republica federala, declarata in adunarea de la Weimar. In scurt timp, Germania a refuzat sa mai livreze carbune si lemn in Franta, care a actionat rapid, ocupand valea Ruhrului pentru a-si procura singura materia prima, din resursele germane.

Populatia germana a replicat cu greve si sabotaj, pentru a submina Tratatul. In 1924, aliatii au redus datoria la 112 miliarde, dar si aceasta suma era prea mare, in conditiile recesiunii economice a Germaniei si a inflatiei galopante.

A urmat cea mai accentuata inflatie cunoscuta vreodata in istorie. Statul n-a mai putut plati pensiile si salariile, clasele avute au inceput sa-si deconteze afacerile in aur, iar cele sarace au ramas lipsite de resurse vitale.

Pe fondul nemultumirii generale, au castigat capital politic patriotarzii. Terenul era perfect format ca sa vina la putere Hitler, care n-a mai platit niciodata datoria de 269 de miliarde de marci, dar pagubele aduse statului de catre Republica de la Weimar au fost poate chiar mai mari.

Decaderea Imperiului Britanic (1945-1997)

La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, Europa era literalmente ruinata financiar. Costurile pentru mentinerea si intretinerea fortelor aeriene insemnau cheltuieli insuportabile pentru toate tarile. Anglia a fost nevoita sa inchirieze terenuri in colonii, dar un miliard de dolari, cat putea incasa din asa ceva, era ca o picatura intr-o galeata.

Royal Navy e resimtit primul gol in 1960, cand 1.300 nave au trebuit dezmembrate si vandute ca fier vechi, iar o parte din santierele navale, care reprezentau doua treimi din santierele lumii, au trebuit inchise total sau partial.

Deficitul de locuinte, necesitatea de refacere a industriei si oraselor, odata cu framantariie sociale, au obigat Marea Britanie sa abandoneze treptat sistemul colonial.

Toate aceste renuntari au insemnat pentru Imperiul Britanic pierderi irecuperabile, desi astazi nimeni nu spune ca renuntarea la colonii ar fi ceva rau.

Singurul lucru rau este faptul ca unele din acestea au luat initiative razboinice, s-au lacomit sa-si faca arme de ucidere in masa si au in incuibat in mediul lor terorismul.

sursa: www.ziare.com