Ce se fac preşedinţii cînd nu mai sunt mari? Conferenţiari de lux

Sunt foşti şefi de stat, premieri sau miniştri cheie în guvernele ţărilor lor. Oameni care, de-a lungul mandatelor exercitate, s-au dovedit conducători talentaţi şi devotaţi misiunii lor, spre admiraţia generală. Au ieşit însă din prima linie a scenei politice, dar au refuzat să se retragă undeva departe de agitaţia vieţii cotidiene, pentru a-şi scrie memoriile sau pentru a se bucura de un trai tihnit, lipsit de griji, în mijlocul celor dragi. Unii au pornit prin lume în calitate de conferenţiari „de lux”, alţii au acceptat funcţii înalte şi bine remunerate în diferite companii mondiale.

Pentru unii, „plecarea de la putere constituie o etapă dificil de parcurs şi greu de acceptat”, explica un expert în psihologia politică, Pascal de Sutter, încercând, astfel, să justifice decizia de a-şi continua activitatea a acestor lideri. O fac pentru bani? Poate da, sau poate o fac din pasiune. Oricum, toţi câştigă foarte bine, fiecare apariţie fiind răsplătiră cu zeci de mii de dolari.

Bill Clinton, fost preşedinte al Statelor Unite, a părăsit Casa Albă în urmă cu aproape 12 ani. Scandalul Monica Lewinsky, episod dramatic al mandatului său şi o grea încercare pentru familie, nu i-a afectat definitiv cariera. După ce s-a retras, la capătul a două mandate, de pe scena politicii oficiale, a continuat să rămână conectat la viaţa internaţională, în calitate de conferenţiar şi nu numai. În tot acest răstimp, fostul lider american, a cărui soţie – Hillary – este secretarul de stat al SUA, şi-a sporit averea cu 97,8 milioane de dolari. Numai în 2010 , Clinton a încasat 12,8 milioane de dolari pentru 52 de intervenţii, adică peste 200.000 de dolari pentru fiecare apariţie. Dar fostul preşedinte american are şi multe alte activităţi. Începând din 2003, fundaţia ce-i poartă numele s-a implicat în lupta împotriva SIDA în ţăile în curs de dezvoltare. În plus, fostul preşedinte a scris o serie de cărţi, vândute la scară mondială şi care, potrivit diferitelor estimări, i-au adus aproape 40 de milioane de dolari.

Tony Blair, prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1997-2007, şi-a exploatat din plin talentul de orator şi pe cel de consultant. Potrivit experţilor, Blair ar fi cel mai bine plătit conferenţiar de lux din lume, pentru un discurs de 90 de minute el primind peste 400.000 de dolari. Tony Blair Associates – numele companiei sale – oferă servicii de consultanţă, printre clienţi numărându-se guvernele Kuweitului şi Kazahstanului (două ţări cu importante rezerve de petrol şi gaze naturale), precum şi numeroase multinaţionale. În 2011, firma a înregistrat o cifră de afaceri de 17,4 milioane de dolari.

José María Aznar, conducător al guvernului spaniol din 1996 până în 2004, a reuşit în timpul mandatului său să reducă rata şomajului de la 20% la 11% şi să asigure intrarea ţării sale în zona euro. La 51 de ani, José María Aznar a decis însă că e  momentul să predea ştafeta. Dar cum pensia ce-i revine pentru funcţia de premier, de 100.000 de dolari pe an, s-a dovedit insuficientă pentru nevoile sale, Aznar a dat curs solicitărilor de consultanţă venite din partea diferitelor organizaţii şi companii. Și nu au fost puţine astfel de cereri. Pentru postul de administrator al News Corporation, grupul de presă al magnatului Rupert Murdoch, Aznar este remunerat cu 230.000 de dolari pe an, iar compania din domeniul energetic Endesa îi acordă 250.000 de dolari. Mai lucrează şi pentru alte mari întreprinderi, dar nu există informaţii de ordin financiar. De asemenea, conferinţele sale sunt facturate cu zeci de mii de dolari.

Gerhard Schröder, predecesorul cancelarului Angela Merkel, o duce bine. Judecând după informaţiile din presă, fostul şef al guvernului de la Berlin, în vârstă de 68 de ani, câştigă peste 1 milion de dolari pe an din diferite activităţi: consilier al grupului de presă Ringier, al băncii Rothschild, administrator al gigantului petrolier TNK-BP şi preşedinte al consorţiului însărcinat cu realizarea proiectului Nord-Stream, gazoductul care furnizează gaze naturale Germaniei traversând Marea Baltică.

Mihail Gorbaciov, primul şi ultimul preşedinte al URSS, are 81 de ani, dar nu stă locului nici o clipă. Anul trecut, fiicele sale au organizat pentru ziua de naştere a tatălui lor un concert cu participare selectă la Londra. Eliminat, practic, din viaţa politică la sfârşitul anului 1991, Gorbaciov nu a rezistat să rămână prea mult departe de această lume, intrând în „clubul conferenţiarilor de lux”. El încasează aproximativ 75.000 de dolari pentru fiecare intervenţie şi între 150.000 şi 200.000 pentru o cină în compania celor care vor să-i pună întrebări. În plus, el a apărut în câteva spoturi publicitare, pentru casa de lux Louis Vuitton sau pentru Pizza Hut.

Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte al Franţei până în primăvara acestui an, este ultimul intrat în clubul mai sus menţionat. Recent, el a participat la o conferinţă privată organizată de banca braziliană de investiţii, BTG Pactual. Nu se ştie care a fost onorariul, dar banca americană Morgan Stanley s-a declarat dispusă să-i elibereze un cec de peste 280.000 de dolari pentru un discurs de 45 de minute. Și nu este decât începutul.

Al Gore, fost vicepreşedinte al Statelor Unite şi laureat al Premiului Nobel pentru pace în 2007, deţine o avere evaluată la 100 de milioane de dolari. Tariful lui pentru o intervenţie la o conferinţă, simpozion sau altă acţiune de acest gen se ridică la peste 150.000 de dolari pentru o prestaţie de 45 de minute. În plus, el este unul dintre creatorii fondului de investiţii pe termen lun în domenii economice durabile – Generation Investment Management LPP -, este membru în consiliul de administraţie al gigantului Apple, un important acţionar şi consilier al Google şi preşedinte al Current TV.

Joschka Fischer, fost ministru de externe în guvernul german al cancelarului Gerhard Schröder, a primit, după încheierea mandatului, o pensie de 15.000 de dolari pe lună. Insuficient. Ca atare, el a devenit consilier pe probleme ecologice al constructorului auto BMW şi a colaborat, în acelaşi domeniu, cu alt gigant al industriei germane, Siemens. În plus, a semnat un contract de „consilier politic” estimat la câteva sute de mii de dolari, cu grupul energetic RWE. În acelaşi timp, participă la diferite conferinţe, intervenţiile lui fiind răsplătite cu 50.000-60.000 de dolari/apariţie.

sursa: www.incomemagazine.ro