lun, Iul 17th, 2017

Comisarul european care sperie giganţii. „Trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot”

Margrethe Vestager este comisarul european care a băgat spaima în giganţii de tehnologie din Silicon Valley şi a pus cu botul pe labe Gazprom. Episodul Google este însă vedeta carierei sale. Până acum.

Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.

Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.

Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.

Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.

Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.

Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.

Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.

Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.

Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.

După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.

Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.

Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.

Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.

Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.

Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.

Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.

Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.

Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.

În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.

A acordat o atenţie deosebită scenariului în care cazul ar deveni motiv pentru agravarea tensiunilor transatlantice – existând posibilitatea să atragă furia preşedintelui american şi a tweeterului-şef Donald Trump. De aceea, biroul lui Vestager a pregătit cifre şi răspunsuri scrise astfel încât să fie pregătită să demonteze acuzaţiile că CE ar urmări fără fair-play companiile din SUA.

În ziua anunţului, Vestager a adunat şefii celor 28 de autorităţi naţionale din Europa la Bruxelles pentru o întâlnire. Simbolismul prezentării unui front unit, având în vedere potenţialul exploziv al cazului, era izbitor.

La 12:06 P.M., o Vestager zâmbitoare a ieşit pe podiumul din sala mare de presă a Comisiei, construită în adâncurile subsolurilor clădirii Berlaymont. După ce a făcut fotografia deja obişnuită cu presa adunată s-o urmărească (tot în mod tradiţional ea este fotografiată făcând aceste fotografii cu telefonul), comisarul a gustat dintr-un pahar cu apă şi şi-a început spectacolul: „Astăzi, Comisia a decis să amendeze Google cu 2,4 miliarde de euro pentru încălcarea normelor UE antitrust…“

După toate pregătirile meticuloase şi controlul strict al informaţiilor, o instituţie media dezvăluise amploarea amenzii în pofida acordului de a aştepta până la anunţul oficial. Însă Vestager a oferit spectacol, cu umorul său caracteristic: „Înainte de a ajunge la concluziile noastre, am analizat cantităţi uriaşe de date. Acestea includ 5,2 terabiţi; mi-ar lua mai mult de 17.000 de ani să vi le citesc“.

Întrebată despre acuzaţiile de protecţionism, ea a răspuns: „Am auzit acuzaţii că aş avea ceva împotriva companiilor din SUA, aşa că am revăzut statisticile…“

După conferinţa de presă, s-a alăturat colegilor din autorităţile naţionale de concurenţă pentru masa de prânz, unde şi-a prezentat din nou cazul.

Efortul lui Vestager de a implica autorităţile naţionale din domeniul concurenţei are un mesaj: comisarul danez este conştient de necesitatea atragerii sprijinului comunităţii largi şi se pricepe să facă acest lucru. Ca o curtoazie, deputaţii europeni care au urmărit cazul au fost informaţi de decizie şi amendă cu câteva minute înainte de anunţul public.

Şi în timp ce Vestager nu şi-a pus decizia în faţa colegilor comisari pentru o dezbatere completă, aşa cum este obiceiul, cabinetul său i-a informat pe şefii de personal luni, dar nu le-a dezvăluit cuantumul amenzii.

În urma anunţului de marţi, colegii comisari Violeta Bulc, Pierre Moscovici şi Vera Jourova şi-au anunţat sprijinul. Andrus Ansip, comisarul responsabil cu afacerile digitale, a fost puţin mai reţinut, repetând pur şi simplu anunţul oficial.

Miercuri, după anunţ, Vestager a făcut o prezentare a cazului la şedinţa săptămânală a comisarilor. „Nu a fost cel mai transparent proces, dar cu siguranţă nu aşa ar trebui să fie în astfel de cazuri“, a concluzionat un oficial al Comisiei.

Steaua lui Vestager este din ce în ce mai strălucitoare. Anunţul de marţi i-a confirmat poziţia de actor principal şi comunicator al Comisiei, întărind consensul de la Bruxelles că este destinată unor realizări şi mai mari – poate la un organism internaţional precum Naţiunile Unite sau Fondul Monetar Internaţional sau chiar să se întoarcă pentru a conduce Comisia, dacă, liberal fiind, poate merge pe valul inspirat de Emmanuel Macron în alegerile europene din 2019.

 

„Cu siguranţă, simte legătura cu cetăţenii UE“, spune un admirator din Parlamentul European.

Într-o fază rară, Vestager a reuşit chiar să înfrângă diviziunile create de Brexit. În acea miercuri, ziarul britanic Daily Mail, de obicei cu puternice mesaje anti-EU, a oferit sprijin unui funcţionar european: „După Brexit, avem nevoie de supraveghetori de calibrul doamnei Vestager“.

Aducerea cazului Google la un final bun, după eforturi dramatice, este o victorie politică pentru Vestager şi pentru Comisie. Dar povestea este departe de a se fi terminat. Google îşi va folosi probabil la capacitate maximă puterea avocaţilor asupra a ceea ce spun experţii că este o decizie îndrăzneaţă bazată pe teorii juridice netestate, contestând-o în faţa Tribunalului General al UE din Luxemburg.

Anchetarea Google a dat un impuls considerabil carierei lui Vestager. Dar o înfrângere în instanţă s-ar putea dovedi distrugătoare pentru moştenirea şi perspectivele sale politice. Vestager este însă un om puternic, obişnuit cu provocările, dar şi cu succesul.

Născută în 1968, Vestager a crescut în Ølgod, un oraş mic danez de pe coastele de vest bătute de vânt. Părinţii ei au fost amândoi pastori luterani. În casa lor deschisă tuturor, adesea plină de activitate, a putut observa ciclul naşterilor, căsătoriilor şi al înmormântărilor. „Era obişnuită cu aceasta, cu venirea întregului sat, şi într-un fel cu a avea o viaţă publică”, explică pentru Wired Elisabet Svane, biografa ei. „În Danemarca avem acest stil de viaţă în comunitate, şi tot aşa trăieşte şi ea.”

Din viaţa satului, Vestager a învăţat arta politică a conflictului şi compromisului. O poveste spune cum, copil fiind, Margrethe s-a supărat când şi-a văzut tatăl, un politician local în Partidul Social Liberal, discutând în contradictoriu cu enoriaşii. Treptat, a înţeles că în politică importante sunt argumentele. S-a alăturat social-liberalilor în 1989, candidând pentru un loc în parlament la vârsta de 21 de ani. A pierdut, dar câţiva ani mai târziu era deja preşedintele parlamentului. Apoi a devenit ministru şi liderul partidului în 2007.

„Când a început ca lider politic, era un dezastru”, spune Svane. „Atunci a învăţat cum să intre în conflict. A fost o lecţie pentru ea: trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot.” Pas cu pas, Vestager şi-a croit drumul spre putere, aceasta pentru că partidul ei era unul mic, cu doar 17 locuri dintr-un total de 179 în alegerile din 2011. Aceasta însemna că pentru a ajunge la guvernare trebuia să intre într-o coaliţie. O imagine a negocierilor a fost oferită de serialul TV Borgen, ai cărui scenarişti au avut-o ca sursă de inspiraţie pe Vestager. Ca şi personajul principal, Vestager are o vorbă celebră: „Nu sunt sigură că vreau să închei un acord”, la care recurge până când obţine ce vrea. În cele din urmă a ajuns vicepremier şi, spun unii, adevăratul lider politic al Danemarcei. Cu economia lovită de criza financiară, a aplicat măsuri dure de austeritate, răspunzând acuzaţiilor că este prea dură cu o altă vorbă celebră: „Aşa trebuie să fie”.

Ca detalii mai tehnice, Vestager este un fel de aventurier al tehnologiei. Foloseşte din plin sms-urile, spre amuzamentul copiilor săi. Are două telefoane, unul personal şi unul pentru muncă. Pe ambele ţine închisă funcţia de localizare. Pe unul, foloseşte motorul de căutare al Google. Pe celălalt, utilizează DuckDuckGo, un motor de căutare care nu urmăreşte utilizatorul şi nu personalizează rezultatele. Foloseşte, de asemenea, motorul de căutare al Microsoft, Bing.

Margrethe Vestager are o vorbă celebră, la care recurge până când obţine ce vrea: „Nu sunt sigură că vreau să închei un acord.”

sursa: www.businessmagazin.ro

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

All Rights Reserved