Despre Olanda se spune ca este tara lalelor, care au ajuns aici la mijlocul secolului al XVI-lea, aduse fiind de un profesor de botanica din Austria, unde au „nimerit” din Turcia.

Lalelele s-au numarat printre florile preferate ale sultanului Suleiman I (1494-1566), ridicate chiar la rang de simbol al bogatiei si prestigiului sub domina lui Ahmed al III-lea (1703-1730). Nu trebuie uitat, de asemenea, ca denumirea plantei vine dintr-un cuvant turcesc care inseamna turban.

In Europa, informatii despre minunata floare au ajuns in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, prefectul Clusius, care se ocupa de Gradinile Medicinale Regale din Praga, primind chiar cateva seminte. In 1953, botanistul a plecat in Olanda, aducand cu el colectia sa de lalele, pe care a plantat-o in Gradina Botanica din Leiden, a carei conducere ii fusese incredintata.

La inceput, lalele au reprezentat o atractie pentru oamenii foarte bogati.

Pana la mijlocul anilor 1600, bulbii de lalele s-au cultivat si comercializat exclusiv intre cunoscatori si oameni de stiinta, pasionati de horticultura.

Apoi, pentru ca bulbii se vindeau foarte bine, aducand profituri considerabile, lalele au devenit o adevarata obsesie pentru olandezi, astfel ca, in 1653 a fost adoptata o lege care a interzis orice tranzactii cu aceste plante.

Preturile s-au prabusit, piata s-a clatinat. O perioada, lalelele au intrat intr-un fel de dizgratie, pana cand olandezii au inteles ca pot castiga bani frumosi din exportul de bulbi.

In prezent, Olanda realizeaza aproape o treime din lalelele comercializate la nivel mondial.

O incursiune pe plantatiile de lalele din Olanda, cu ajutorul agentiei Airpano.

sursa: incomemagazine.ro