Cum a schimbat aurul faţa Australiei
O ţară de fermieri şi pescari dependenţi de Londra a devenit, în doar câteva decenii, o economie modernă, dezvoltată şi de sine stătătoare. Totul graţie metalului galben.
|
|
Se poate spune, fără teama de a greşi, că miracolul economic datorat petrolului, trăit în ultima perioadă de unele ţări asiatice, a avut un precursor în urmă cu 100-150 de ani. Dubaiul secolului al XIX-lea se numea Australia. Totul a început în 1851, când primele zăcăminte de aur au fost descoperite în New South Wales. De atunci, zonele bogate în aur au început să fie populate, scopul fiind, evident, îmbogățirea rapidă. Efectele s-au simţit imediat: populaţia Australiei a crescut semnificativ, de la 330.000 de locuitori, în 1848, la peste un milion, zece ani mai târziu, pentru a culmina cu aproape patru milioane la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cum era de așteptat, boomul demografic a fost însoţit de unul economic: s-au construit fabrici, s-au dezvoltat porturi, drumuri şi căi ferate, importurile au scăzut în volum, iar puterea de cumpărare a crescut într-un ritm accelerat.
Imigranţii erau muncitori calificaţi, mulți dintre ei venind din ţări în plină dezvoltare, precum Statele Unite sau Germania, lucru important pentru cei care doreau să cunoască anumite tehnici în dezvoltarea afacerilor. Treptat, Australia s-a transformat dintr-o economie bazată aproape exclusiv pe agricultură şi pescuit într-o economie care putea concura cu orice stat puternic dezvoltat. De altfel, în doar nouă ani, prin 1860, aurul a detronat lâna din funcţia de motor al creşterii economice australiene pe care aceasta o deţinuse mai bine de o jumătate de secol. Expansiunea a continuat, australienii devenind tot mai independenți economic și politic. Acest lucru le-a asigurat și ieșirea de sub tutela Londrei.
Locul al doilea între producătorii de aur
Un secol și jumătate mai târziu, Australia a rămas unul dintre cei mai importanţi producători de aur din lume, situându-se, în 2012, cu 250 de tone anual, pe locul al doilea la nivel mondial, după China. Aurul extras de aici reprezintă aproximativ 10% din totalul producţiei globale şi este exportat în mare parte. În ultimii ani, valoarea metalului preţios vândut peste hotare de firmele australiene a fost de circa 14 miliarde de dolari anual. Și nu este de mirare, în contextul în care Australia deţine circa 11% din resursele de aur dovedite ale lumii.
Dar nici ușor nu este. Firmele care adună aurul din subsolul continentului de la antipozi trebuie să respecte numeroase reguli privind siguranţa, atât a lucrătorilor, cât şi a mediului. Teoretic, acestea ar trebui să preîntâmpine orice accident de muncă şi orice depăşire a limitelor maxime de poluare admise. Mai mult, după încheierea lucrărilor, companiile sunt obligate să readucă zonele în care s-au aflat exploatările cât mai aproape de înfăţişarea anterioară sau cel puţin într-o stare cât mai naturală şi care să nu permită nicio emisie de substanţe nocive. Pentru a garanta execuţia acestor lucrări, legea obligă societăţile miniere să vireze o garanţie în conturile statului, garanţie care este returnată după încheierea ecologizării.
Primele locuri la nivel mondial sunt dominate de țările nord-europene: pe locul întâi Finlanda, urmată pe locul 2 de Suedia și, pe poziția a zecea, de Norvegia.
250tone este producția anuală de aur, în Australia, numărul 2 mondial
sursa: www.capital.ro