Earl Fultz avea 88 de ani, iar sotia sa, Gloria Elmaleh, era cu trei ani mai mica atunci cand au decis sa isi lanseze prima lor afacere.

In 2012, cei doi au inceput sa vanda borcane cu sosuri si mirodenii pregatite de Gloria. Succesul nu s-a lasat asteptat pentru cuplul din Greenport, New York, iar business-ul a crescut neincetat in ultimii patru ani. Dupa ce sotia lui a murit in urma cu trei ani, Earl, care are in prezent 92 de ani, a continuat activitatea in memoria ei. Si are planuri mari pentru viitor.

La originea borcanelor cu bunatati marocane, vandute cu 12 dolari bucata, se afla o poveste romantica, scrie Riverhead News-Review.

Ea venea din Maroc, el era din Montana

Nascuta intr-o familie de evrei din Maroc, Gloria a venit in Statele Unite in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, impreuna cu tatal si cu cei patru frati ai ei, pentru a scapa de persecutiile religioase.

A ajuns in New York, unde Earl urma cursurile Universitatii Columbia. Tanarul Fultz a inceput sa lucreze ca scriitor, iar matusa Gloriei i-a fost agent literar. Asa s-au cunoscut. Au urmat apoi cai diferite, insa cinsprezece ani mai tarziu, ambii cu mariaje nereusite in spate, s-au reintalnit.

Mancarea a fost mereu o pasiune comuna. Preparatele marocane erau nelipsite in casa in care Gloria a crescut si a continuat traditia alaturi de Earl si de copii.

De-a lungul mariajului lor de jumatate de veac, Gloria a experimentat diferite modalitati de a imbina mancarurile preferate de familia sa americana cu aromele marocane ale copilariei sale.

Astfel s-a nascut reteta pe baza careia urma sa fie creat mai tarziu brandul cHarissa, o versiune mai blanda a sosului harissa, frecvent folosit in bucataria marocana. Sosul creat de Gloria a condimentat mancarurile familiei sale pentru aproape 25 de ani.

„Momentul Evrika” a avut loc cand cei doi soti au dat o petrecere pentru rudele Gloriei, la care au servit sosul. Familia ei i-a indemnat sa-l vanda.

In 2012, Earl i-a cerut ajutorul lui Jeri Woodhouse, sefa unei firme care se ocupa cu furnizarea de produse alimentare locale. Incepand cu acel moment, Jeri Woodhouse i-a ajutat pe cei doi soti cu producerea si promovarea cHarissa. Adaugand in „reteta” si farmecul de Montana al domnului Fultz, reusita a fost garantata.

Au inceput prin a-si vinde produsul la piata de fermieri, unde oamenii puteau sa guste sosul inainte de a-l cumpara. Mai apoi, borcanele Gloriei au ajuns pe rafturile magazinelor locale, noteaza Small Business.

Ca urmare a unei investitii in utilaje, firma lui Earl a crescut productia de la 200 de borcane pe zi la 6.000 de borcane pe zi.

De-a lungul timpului, brandul cHarissa a fost rasplatit cu mai multe premii, inclusiv unul pentru cel mai bun startup al tarii. Sosul se serveste in prezent pe Yankee Stadium.

In ceea ce priveste viitorul firmei, Earl vrea sa continue pana la 100 de ani cel putin. „Intr-o zi, Warren Buffet isi va dori sa ne fi cumparat„, sustine el, potrivit Entrepreneur.

Ambitiosul antreprenor spune ca nu vrea „un Maserati sau un iaht” din profitul obtinut, ci isi doreste sa infiinteze o fundatie caritabila in numele sotiei sale.

„A vrut sa umple golul, sa faca ceva semnificativ cu viata ei. Ma inec cateodata cand vorbesc despre ea”, spune Earl despre sotia lui, potrivit CBS.

sursa: www.ziare.com, foto: www.charissaspice.com