Moştenitorul brandului Stefanel a decis să facă turul Europei cu ocazia lansării noii colecţii.

„Ce am învăţat de la tatăl meu şi încerc mereu să aplic este să fiu mereu prezent pe piaţă – în retailul de fashion nu poţi să faci ce îţi doreşti tu şi să te aştepţi ca oamenii să adere la acel lucru. Trebuie să înţelegi clienţii, să mergi pe străzi, să urmăreşti cum se îmbracă oamenii, cum lucrează, trebuie să fii mereu curios, dintr-un birou nu poţi să înţelegi lumea din jurul tău, în special în lumea asta în care există magazine, clienţi, unde totul este mai rapid şi în care acum apare un nou brand, iar după şase luni va apărea un altul“, spune Carlo Stefanel, şef al departamentului global de vânzări al retailerului de fashion Stefanel şi fiul lui Giuseppe Stefanel, preşedintele grupului.

Curiozitatea şi pulsul fashionului direct de pe străzile ţărilor pe care sunt răspândite magazinele retailerului italian l-au adus pe Carlo Stefanel în România, odată cu lansarea noii colecţii a mărcii. Cu o săptămână în urmă a fost în Portugalia, în următoarea va fi în Germania şi, deşi, locuieşte în prezent în Italia, în apropiere de Veneţia, cele câteva cuvinte în română cu care îşi începe discursul trădează experienţa sa anterioară, de country manager al Stefanel România.

Mai în glumă, mai în serios, tânărul manager spune că şi-a început cariera la Stefanel de la vârsta de şase ani, fiind în permanent contact cu afacerile tatălui său, începute de bunicul său prin producţia de stofe, în 1959. La scurt timp după ce şi-a terminat studiile în Economie în cadrul Universităţii Comerciale Luigi Bocconi, a început să lucreze în departamentul de contabilitate al companiei.

„Tatăl meu considera că înainte de toate trebuie să înveţi să lucrezi cu cifrele“, îşi aminteşte el. După şase luni petrecute în acest departament, a ajuns director general al Stefanel România, ca urmare a părăsirii funcţiei de către directorul anterior al companiei. Astfel, în 2009, la 23 de ani, Carlo Stefanel a preluat conducerea celor 12 magazine Stefanel din România. „Era ianuarie, ningea, totul era gri, eram puţin speriat, mai ales pentru că am venit pentru o problemă pe care nu am reuşit să o rezolvăm din Italia. După o vreme m-am familiarizat cu limba română, mi-am făcut prieteni aici, iar apoi am încercat să mă bucur de Bucureşti şi de România, la final fiind chiar trist că părăsesc ţara.“ Sub cârma lui, marca a trecut de la segmentul mediu la cel premium ca parte a unei strategii globale, în această reorganizare intrând şi închiderea unor magazine precum cel din Plaza România, ori din Auchan Titan, care funcţiona în sistem de outlet. „Nu vrem să producem pentru mase, nu vrem să ajungem la 20 de magazine. Dacă avem zece magazine bine poziţionate, ne-am atins targetul pe România“, explica Giuseppe Stefanel la vremea respectivă.

După un an şi jumătate în România, Carlo Stefanel a plecat în Turcia, unde a ocupat aceeaşi funcţie pentru încă şase luni, iar apoi s-a întors în Italia, unde a avut în responsabilitate administrarea liniei de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. Următorul pas a fost managementul celor 25 de magazine outlet ale Stefanel, de unde a evoluat în actuala sa funcţie, unde are în responsabilitate întregul departament de vânzări al companiei. Potrivit lui Carlo Stefanel, România este a cincea ţară pentru marcă, după Italia, Germania şi Austria, Turcia şi Polonia. „Suntem mulţumiţi de rezultatele de aici, avem o bază de clienţi loiali, pentru care Stefanel nu este doar un magazin, ci şi un loc în care ies, oamenii de aici apreciază calitatea şi stilul unui singur articol de îmbrăcăminte.“ Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro – nivel similar cu cel atins înainte de sosirea crizei –, iar Stefanel previzionează o creştere de aproximativ un milion de euro pentru anul acesta, mai cu seamă datorită deschiderii a trei noi magazine, care s-au adăugat reţelei de 10 magazine existente.

Investiţiile în magazinele din Cluj-Napoca, în cadrul Iulius Mall, pe o arteră principală din Sibiu şi în cadrul Mega Mall se situează între 60.000 şi 100.000 de euro, potrivit lui Stefanel. Chiar dacă îi plac magazinele stradale, spune că shoppingul în lume funcţionează în continuare mai bine în centrele comerciale. „Există câteva ţări, precum Italia şi Germania, unde oamenilor le place să meargă la magazinele stradale – dar acest lucru este condiţionat de vreme, de străzi ori de alte aspecte.“ Nu exclud creşterea pe acest segment în România în viitor. „Nu ştiu dacă Centrul Vechi va dezvolta zona de shopping, dar, dacă aşa ceva se va întâmpla, suntem deschişi şi pregătiţi să deschidem magazine şi acolo.“

Tânărul Stefanel spune că nu au stabilit o strategie pentru anul viitor, chiar şi magazinele din Cluj şi Sibiu de fapt nefiind în plan, ci au fost deschise în baza unor oportunităţi apărute anul acesta. „Nu avem planuri pentru a deschide noi magazine anul viitor, dar, dacă vor veni alte oportunităţi, suntem pregătiţi să le acceptăm.“ În afara activităţilor de retail, afacerile din România ale Stefanel constau şi în colaborări cu 4-5 parteneri de producţie, care asigură circa 20% – 25% din producţia de haine tricotate (knitwear) şi aproximativ 10% din articolele totale. „Producţia în România este în creştere – dacă în urmă cu cinci ani aveam mai mulţi producători în Orientul Îndepărtat, iar China era unul dintre principalii furnizori, acum părăsim China din cauza lipsei calităţii şi ne concentrăm pe producţia în Europa – este mai rapid, mai uşor, iar oamenii ştiu mult mai bine cum să lucreze.“

Clienţii Stefanel sunt mai ales femeile cu vârsta de 35-36 de ani, care au venituri peste medie, bonul mediu în cadrul retailerului fiind de circa 225 de euro. Odată cu lansarea noii colecţii, vor reintroduce şi articolele destinate bărbaţilor, la care au renunţat anterior. „Am închis magazinele pentru bărbaţi în trecut pentru că nu erau în linie cu colecţiile de femei, care erau poziţionate diferit, dar credem că aceasta este o piaţă cu potenţial în România. Când eram aici şi aveam şi o colecţie adresată bărbaţilor, circa 20% din vânzări erau aduse de ei. Acum am încercat să construim colecţiile în acelaşi stil, cu aceleaşi idei.“ Spune că pe piaţa din România trebuie să fii foarte atent la modul cum se realizează vânzarea, de aceea pregătirea personalului este importantă. „Când vin aici, clienţii se aşteaptă să aibă parte de un serviciu de excepţie, aşa că trebuie să îi pregătim în acest sens, să le explicăm stilul, ţesăturile, ş.a.m.d.“.

I-a plăcut Bucureştiul, dar mai ales i-a plăcut disponibilitatea românilor de a accepta taskuri dificile şi diferite. „Îmi place că aici poţi să faci lucruri pe care în Italia nu poţi să le faci. Dacă ceri ceva unei persoane şi îl motivezi, oamenii vor să facă ceva, există entuziasm. În Italia oamenii sunt mai reticenţi. Aici oamenii sunt mult mai deschişi. M-am bucurat desigur şi de viaţa de noapte de aici, care cred că în continuare există – sunt multe cluburi şi modul de a ieşi este foarte distractiv, nu există probleme, poţi să vorbeşti cu oricine, e mai uşor.“

În ce priveşte simţul stilului, el a observat că, deşi pe piaţa locală nu sunt prezente foarte multe branduri internaţionale, oamenii acordă atenţie modului cum se îmbracă. „Există nişte idei bune, poţi să observi când te plimbi prin Centrul Vechi sau prin alte locuri că oamenilor le place să se îmbrace, în special oamenilor tineri, dar încearcă să producă o impresie puternică. Deşi nu sunt foarte multe branduri, oamenii sunt atenţi la modă, sunt mulţi bloggeri care scriu despre fashion, oamenii sunt interesaţi de modă, iar asta este drăguţ.“

A observat că românii sunt ataşaţi de branduri, dar sunt atenţi şi la calitate, iar, dacă întâlnesc lucruri de calitate slabă, nu se întorc în magazinele respective. Legat de stilul de îmbrăcăminte pe care îl recomandă oamenilor de afaceri, acesta diferă în funcţie de afaceri. „Depinde despre ce fel de afaceri vorbim – mie personal nu îmi place să mă îmbrac ca un pinguin, ci cu un sacou, cu o pereche de pantaloni care să nu fie asortată, o pereche de blugi, cred că stilul italian este potrivit. Acest stil nu este posibil oriunde, mă gândesc că în ţări precum Rusia nu te poţi îmbrăca astfel la un interviu spre exemplu, trebuie să ai o cravată, un costum albastru, mie îmi place mai multă libertate în vestimentaţie, iar acest lucru este uneori posibil, alteori nu. La femei se schimbă stilul – acum 5-10 ani, femeile erau mereu cu sacouri, cu rochii negre sau albastre, asemenea unor uniforme. Acum oamenii încearcă să vină la muncă altfel – mult mai casual chic, nu există nevoia de a fi mereu îmbrăcate office.“

sursa: www.businessmagazin.ro